Nu

Ce-ți mai vine, câteodată, să-nchizi ochii și să faci ca toate dispară. O ploaie torențială să ne curețe gândurile, iar noi să nu ne întrebăm unde-am greșit. Să ascultăm, la glas de seară, stropii cum răsună, și-n felul ăsta, dragă, lumea să se-afunde-n mare. O mare de oameni disperați și un ocean de gânduri.
Emoții înecate și tristeți călătoare.

Dragă nimeni,

Dacă vreodată o să existe cineva care să mă înțeleagă, tu vei fi acela. Eu știu doar să mă confuzez. Mă bazez pe tine că-mi păzești spatele, la nevoie.

Poți face vrăji, poți spune incantații – oricum nu cred în ele. Poți să-mi plângi de milă, mi-ar face plăcere să te aud cum mă compătimești. Puțin sclipici aici, puțină culoare acolo: o să dea ceva frumos. Adăugăm și puțină empatie și n-o să mai înțelegi de unde ai pornit: a fost din vina mea sau din cauza ta?

Dragule, nu te-ai schimbat. Ai rămas același om fără inimă și absent. Un nimeni printre creaturi de tot felul. Un cineva printre nimicuri.

Îți place teatrul?

Dispari!

Munca în exces ne face mai urâți. Ne încruntăm prea mult: meditativo-filosofico-prostesc. Ne mințim că suntem bine, că suntem fericiți cu viețile noastre amărâte și disperat de triste. Cine ești tu să-mi spui că ești fericit? Scutește-mă de scuze. Iartă-ți ignoranța și fă ceva cu tine.

Îți spun de pe acum, nu vei fi mai fericit.

Dar îți vei schimba ochelarii.

Rămas bun

Dragă străinule,

Nu mă mai căuta.

 

Sunt prea departe

Acum.

Și-ți mulțumesc.

N-ai încetat să mă iubești,

m-ai înfricoșat cu-atâta patimă.

 

Dacă vreodată o să mai citești

asfințitul la urechea mea,

te previn,

Nu răspund pentru faptele mele.

 

Fii bun și întoarce-te acasă!

Îți simt răsuflarea pe ceafă.

Mă uit în urmă și nu e nimeni.

 

Să nu regreți că n-am apucat să te cunosc.

Poate într-o altă viață

o să-mi aduc și ursulețul de pluș.

 

Rămâi cu bine, fără lacrimi.

Nu-mi cere explicații.

 

Străine, fii bun și pleacă!

Nu mai știu să scriu

Nu am somn, îmi detest nopțile,

Iar zilele sunt preocupată cu activități care-mi golesc afectul

Și-mi încarcă mintea cu informații.

N-am timp, dom`le, nici să scriu despre cum n-am timp.

 

Parodie sau nu, își bate joc de mine.

Nu mă lasă-n pace, mă sugrumă cu treburi, mă obligă să le fac.

Regretul mă macină pe interior.

Gândacii și viermii își iau locul înapoi.

 

Timp. Au scris mulți despre el.

Cu cât îl vorbești mai mult, cu atât te face el pe la spate.

Te-ncununează cu picioare agere,

care să fugă pe străzi.

Asfaltul arde de la pașii grăbiți.

Alergăm să economisim timp.

Punem la pușculiță ce nu avem niciodată.

 

Se aude un sforăit.

___________________________________________________________________

O zi frumoasă!

Smiling Miss.

Reci și goi

Reci și goi pe dinăuntru, ca o sticlă de alcool băută în noaptea ce s-a dus.

Reci și goi, de la atâta pasiune și entuziasm – am sărăcit de tot.

Reci și goi, pentru că ne-am dăruit unor iubiri ce au murit și ne-au secat.

 

Ne-am risipit tinerețea în van, cheltuind bani, fumând și întâlnind oameni.

Am poposit la școală, ne-am enervat învățând atâtea rânduri inutile

Și am regretat, la lucrări finale și examene, fiecare cuvânt pe care nu l-am reținut la timp.

 

A fost frumos să ne vedem trăind

o viață ce se scurge, ca un râu, în propria albie,

Dar mai frumos ar fi fost să nu finalizăm

Reci. Doborâți. Și goliți de propria carapace.

__________________________________________________

O zi minunată, dragi prieteni!

Smiling Miss.

P.S: Am mai scris, dar nu am simțit nevoia să postez. Le mulțumesc celor care mă urmăresc în continuare și noilor abonați. Vă îmbrățișez!