Regretul

„Ești diferită”, „mai rar așa fată”, „e ceva special la tine”, „nu cred c-am mai întâlnit așa”… Vorbele bărbaților. Reușesc să empatizez cu ei, totuși. De mulți ani, urmează aceeași cale: delicioasă, în formă, dar otrăvită, în fond. Percutantă și colorată, în zilele fericite; anostă și lipsită de substrat, în zile de luciditate. Întind prea mult corzile viorii – în primă fază. Unii, din necunoștință, alții, din ignoranță, îngâmfare, ipocrizie. Unii, pentru a face rău, alții, pentru că nu știu ce înseamnă „un bine”.

În bună măsură, bărbații se pot delecta cu o pradă ușoară, dar fac asta până când se plictisesc, se maturizează sau devin mai raționali. Mai târziu, întâlnesc o fată care chiar „este diferită” de celelalte…cunoștințe.

Apoi, momentul de colaps. Regretul. Revelația. Efectul „Evrika!”. În felul acesta, ajung să complimenteze cu adevărat o femeie. Își pun „ochelarii pentru citit” și vederea se clarifică. Trecutul devine o umbră, iar prezentul, o dorință de schimbare. Prada grea devine o provocare antrenantă, salvatoare.

Din păcate pentru ei, alți bărbați și-au dat seama înainte. I-au văzut candoarea, blândețea, simplitatea, galaxiille din ochii ei și universul din inteligență. I-au dat o șansă și au primit, în schimb, fericire.

Regretul – o durere atroce. Că ai fi putut, dar n-ai avut ochi, până acum.

_________________________________________________________________________________________

Smiling Miss.

S.B.

Anunțuri

Un bilet „doar dus”

Asfaltul uscat e invadat de stropi mici de ploaie. De trei zile norii acoperă soarele, dar nu produc niciun efect. Rămân așa, stând și așteptând semnalul. Acum, că a început să plouă, se golesc ușor de povară, picăturile dansând în aer, pe un fundal de saxofon.

În viață, trebuie să fii pregătit. Despărțirea de cei dragi necesită o anumită stabilitate emoțională, tărie și încredere în sine. Însă, de cele mai multe ori, aceste momente ne găsesc nepregătiți..

Un bilet zace pe masă, iar un loc este rezervat mâine. Trenul, aspru și nemilos, desparte oamenii… Bine, recunosc, îi și readuce împreună, la un moment dat. Când?- nici noi nu știm. Trăim doar cu speranța unei revederi.

Deocamdată, doar dus..

……………………………..

O seară frumoasă!

Smiling Miss.

Îmi este dor..

Dor de copilărie, în mod special. De ingenuitate, de zâmbetul din care se întrezăresc doi dințișori lipsă și de chicoteala fără motiv. De degețelele minuscule și plăpânde, pe care credeai că le strivești numai privindu-le. De ochii limpezi în care se scaldă o mie de amintiri infinit de valoroase. De micile boroboațe, precum spargerea farfuriei din colecția bunicii. De creioanele colorate, de pereții mâzgăliți. De lacrima ce mângâie duios obrazul catifelat al copilului. De hainele din colecția „piticot”, pe care îți venea să le porți chiar tu, adultul.

Îmi este dor de a mea copilărie. De zilele în care nu știam că sunt copil și că timpul există. De aceea nu pot descrie copilăria acum, decât uitându-mă la copii, sau vorbind despre „nimicul” pe care nu credeam că-l trăiesc atunci. Nu știu cum este să fii copil, știu doar să-mi amintesc cum au fost acele vremuri. Însă ce simțeam atunci va rămâne prins undeva, într-un timp nedeterminat al trecutului.

________________________________

Și piesa ce mi-a cântat în timp ce scriam aceste rânduri este aceasta. Dacă aveți un răgaz, ascultați-o, vă rog.

_________________________________

O zi fericită!

Smiling Miss.

Passenger – Let her go

Dacă ascultați cu atenție, veți vedea ce versuri frumoase are melodia aceasta..

♥„Well, you only need the light when it’s burning low

Only miss the sun when it starts to snow

Only know you love her when you let her go

Only know you’ve been high when you’re feeling low

Only hate the road when you’re missin’ home

Only know you love her when you let her go

And you let her go”♥

O melodie de suflet pentru mine, care are o însemnătate aparte pentru viața mea. Sper să vă placă și vouă la fel de mult.

–––

O seară plăcută! Toate cele bune!

Smiling Miss.

Marco Mengoni – L’essenziale

Bună, dragi prieteni!

Nu sunt cu adevărat o fană a Eurovision-ului. De fapt, puțin mă interesează cine câștigă sau pierde(oricum toată lumea știe care este motivul pentru care este ales câștigătorul respectiv). Însă urmăresc cu mare drag melodiile, pentru că-mi place muzica bună și, întâmplător, există posibilitatea să se strecoare prin lista cu participanți și o piesa care să-mi ajungă la suflet, cum s-ar spune.

Anul acesta au fost mai multe, dar de vreme ce am început astfel, am să vă prezint doar una. Se numește L’essenziale  și este cântată de un tânăr italian, Marco Mengoni. Pentru cei care urăsc Eurovision-ul, îi sfătuiesc să lase la o parte aceste sentimente și să analizeze doar piesa și calitatea ei.

Aștept păreri.

O seară minunată! Toate cele bune!

Smiling Miss.

Vunk – Lacrimi de coniac(official video HD)

Bună, dragi prieteni!

Nu, nu am renunțat la blog, ci doar am trecut prin multe(și rele, și bune). Nu am scris, pentru că nu am avut nimic de spus/ nu am știut cum să scriu.

În intervalul 20-23 au fost zilele orașului și au fost organizate concerte, la care am avut plăcerea să particip. Și nu am regretat nici măcar o secundă, pentru că acolo mi s-au întâmplat lucrurile bune, despre care aminteam mai sus.

Pentru astăzi v-am pregătit o melodie simbolică pentru mine(a cântat și Vunk aici, în oraș).

O sâmbătă liniștită!

Smiling Miss.