Recomandare de film(1)

Am șters deja de trei ori cele câteva rânduri pe care le scrisesem despre acest film, pentru că nu mi s-au părut suficient de bune. Nu știu cum să-l prezint și sunt sigură că nu am talent prea mare la asta. Sunt emoționată, pentru că-mi doresc foarte mult să vedeți acest film și nu cred că-mi pot găsi cuvintele potrivite pentru a vă convinge.

Să încep prin a spune: atenție celor sensibili!(o să plângeți cu siguranță)

Celor mai puțin sensibili le spun: o să vă țină cu sufletul la gură! Și nu, nu este de dragoste, nu e un film siropos cu o Ea și un El nebuni de iubire. Deci nu trebuie să vă luați șervețelele și sentimentalismul cu voi. Așezați-vă totuși confortabil cu o pungă de popcorn în față(pe care oricum nu o să o mâncați integral, pentru că o să fiți prea atenți la acțiune) și relaxați-vă.

În puține cuvinte, filmul redă drama unei familii care, fiind în vacanță în Thailanda, este spulberată(la figurat…dar și la propriu) de valurile unui tsunami. În mai multe cuvinte, „The impossible” este oglinda unei povești adevărate, a unei familii adevărate care a trăit acel masacru devastator al tsunami-ului din 2004.

Am văzut multe filme la viața mea și am ajuns la un punct în care pot să fac distincția dintre unul de calitate și unul prost realizat. Se înțelege că, dacă am început să fac postarea asta, „The impossible” face parte din prima categorie. Sunt unele filme care te marchează, cum sunt și unele evenimente din viață, sau cărți citite, care ocupă un loc important în sufletul tău și care ți-au schimbat, într-un fel sau altul, gândirea… precum este acesta.

the-impossible-poster

Nu vă așteptați la ceva banal, plictisitor sau amuzant. Pentru că nu o să fie așa. Așteptați-vă la ceva dramatic, emoționant, cutremurător, palpitant, devastator și mai așteptați-vă la un final (aproape) imposibil…

Dacă imposibilul devine posibil, este probabil ca voi să vedeți acest film?

–-

Mulțumesc din suflet prietenei mele pentru recomandare.

Toate cele bune!

Smiling Miss.

Anunțuri

Filmul de vineri – „Everybody’s fine”

Bună, dragi prieteni!

Pentru astăzi v-am pregătit un film pe care tocmai ce l-am văzut și care m-a marcat spiritual.

În „Everybody’s fine” este prezentată viața unui bărbat văduv, Frank. Singura legătură cu copiii săi erau reuniunile familiale de sărbători. Însă, de data asta, cu toții anulează această întâlnire, fiecare din motive proprii. Așadar, Frank(rol jucat impecabil de Robert de Niro) decide să plece el în căutarea lor și să-i surprindă. Înarmat cu o geantă de haine, aparatul foto, cheile și pastilele vitale vieții, ajunge pe rând la cei 4 copii ai săi, însă rămâne mereu cu o urmă de dezamăgire.

Ceva nu funcționa întocmai bine, iar Frank simte că a pierdut legătura cu ei, din cauză că mama era singurul intermediar între el și copii. Acum că ea nu mai este, trebuie să ia singur deciziile și să descopere, treptat, adevărul pe care ei doresc să i-l ascundă.

Everybody-s-Fine-everybodys-fine-22438799-416-374

La sfârșitul acestui film, am realizat cât de importantă este familia. Ea este singura pe care ne putem baza, cu condiția ca noi mereu să fim sinceri. Nimic nu e de nereparat, cu excepția vieții..

Vă recomand cu căldură „Everybody”s fine” pentru luna aceasta în care singurătatea nu ar trebui să existe.

O zi frumoasă!

Filmul de vineri – „Mary and Max”

Bună seara, dragi prieteni!

În linii mari, „Mary and Max” prezintă o relație de prietenie la distanță dintre Mary, o fată de 8 ani, și Max, un bărbat 44 de ani. Ce m-a impresionat la filmul acesta a fost complexitatea poveștii, care, deși este o animație, depășește cu mult pragul de simplă peliculă pentru copii.

Mary trăiește în Australia într-o familie foarte ciudată. Cu o mamă acoolică (și nebună de legat)  și un tată care își petrece timpul cu colecția sa de păsări moarte, Mary nu reușește să se integreze nici în mediul școlar.

Max trăiește singur în New York. Are diferite probleme: e supraponderal și cu o serie de dizabilități mintale. Cu toate acestea, e sufletist și sensibil.

Poate vi se pare ciudată descrierea, conținutul filmului, dar eu zic să nu vă lăsați conduși de aparențe. O astfel de prietenie, care nu implică decât înțelegere reciprocă, fără a aștepta ceva în schimb, mai rar există. În deosebi, când diferența de vârstă e atât de mare.
Nu știu dacă am fost suficient de convingătoare, dar am să mai adaug și că acest film e extrem de amuzant😀

Citat:

Mary – „Where do babies come from in America? In Australia there are found in bear glasses.”

Max – „Unfortunately, in America, babies are not found in cola cans. I asked my mother when I was four, and she said they came from eggs laid by rabbis. If you aren’t Jewish, they’re laid by Catholic nuns. If you’re an atheist, they’ re laid by dirty, lonely prostitutes.”

Trailer:

Poze:

Mary

Max:

Un weekend frumos! Și o seară liniștită!

Smiling Miss.

Filmul de vineri – „Despre iubire”

Bună seara, îndrăgiți prieteni!

Pentru a încheia așa cum se cuvinte o săptămână tumultoasă și a intra cu adevătat pe meleagurile weekend-ului, am să vă prezint filmul ce se numește „Despre Iubire”. Mai întâi trebuie să vă spun că acesta nu este propriu-zis un film(actori, regizor, poveste, etc), ci este o filmare găsită întâmplător pe youtube. Cartea pe care o citesc acum se numește „Cine suntem”, a lui Dan Puric și, tot lecturând-o cu mare plăcere, m-am gândit că poate există și filmări în care să-l văd și eu pe omul acesta.

Filmul acesta nu are decât un actor: Dan Puric. Scenariu nu există, totul desfășurându-se spontan, într-un mod excepțional de frumos. În concepția mea, Omul(scris intenționat așa) Dan Puric este românul ideal. Cu o cultură vastă, un talent peste limite și cu o iubire de Dumnezeu face minuni. Datorită lui, mă simt mândră că m-am născut în România și nu în altă parte. Este fabulos cum o floare rară, valorează mai mult decât 1000 de buruieni. Dar cine sunt eu? Sunt un biet puric și încerc să vorbesc despre Dan Puric…

Filmul are patru părți. Facem o concesie acum. Urmăriți prima parte(24 de minute), dacă nu vă place o vedeți pe cea de-a doua(24 min). Nu sunteți surprinși, iar atitudinea vă rămâne neînduplecată, treceți la partea a treia(de asemenea 24 min). Și, extraordinar, ultimul lucru pe care trebuie să-l faceți este să vedeți și partea a patra(24 min).

Iar varianta a doua este să vă placă de la început și să-l vedeți pur și simplu.:)))

Partea 1

Partea a 2 a

Partea a 3 a

Partea a 4 a

O noapte liniștită! Toate cele bune!

Smiling Miss.

Filmul de vineri – „Blood and chocolate”

Bună, dragilor!

Am de gând să vă prezint, vinerea aceasta, un film care mie mi-a plăcut. Frumos și misterios titlu, nu? Ce legătură poate avea sângele cu ciocolata? Pentru început, am să încep prin a spune că am căutat un astfel de film după ce am citit minunata carte „Umbra nopții”, de Andrea Cremer.

(Că tot veni vorba, și cartea e foarte faină)

Ea mi-a trezit în suflet dragostea pentru poveștile fantasy, cu vârcolaci. Am căutat trailerul cărții, sperând că este și un film, dar, din păcate, nu s-a făcut. În schimb am găsit secvențe din acest film.

Este vorba despre alegerea dintre onoarea familiei și persoana iubită. Tradiția cere ca Vivian(rol jucat de Agnes Bruckner) să se căsătorească cu un vârcolac, pentru a păstra descendeța în linie dreaptă. Legile societății din care face ea parte sunt extrem de drastice, însă dragostea joacă feste până și celui mai neînfricat dintre vârcolaci.

Lucrurile se complică atunci când ea și Aiden(rol jucat de Hugh Dancy) sunt descoperiți. Așa cum le este natura, lupii atacă fără să se uite în urmă..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

P.s: O să revin weekendul acesta și cu alte articole, pentru cei care nu preferă recomandările mele în materie de film.

O seară frumoasă! Și vizionare plăcută celor care doresc să-mi asculte sfatul!

Filmul de vineri – „Dead Poets Society”

Bună, dragii mei prieteni!

Așa-i că mi-am neglijat categoria aceasta, a filmului de vineri? Drept este că nu am văzut foarte multe în ultima vreme, dar au existat unele care nu merită neapărat recomandate. Sunt filme bune, însă nu excepționale.

A existat însă unul pe care l-am văzut acum ceva timp, dar a cărui morală mi-a rămas întipărită  în minte și acum. Dead Poets Society este un film despre poezie, artă și despre frumos. O școală de băieți importantă modelează mințile tinere. Adolescenții sunt crescuți într-o manieră rece, fără sentimente și trebuie să corespundă anumitor standarde înalte. Profesorii și părinții sunt prea severi. Aici, încălcarea regulilor este inadmisibilă.

Pe acest pământ arid răsare o rază de speranță – John Keating(rol jucat remarcabil de Robin Williams), un profesor de literatură cu mult diferit. El încearcă să le schimbe impresia greșită tinerilor despre viață. Cu ajutorul poeziei și a metodelor sale deloc convenționale, Keating le arată o nouă față a lumii, un alt mod de a privi ce-i înconjoară.

Un film de excepție, după părerea mea. Țin minte că înainte de a-l vedea, am citit un comentariu de pe net care spunea așa: „datorită acestui film m-am apucat să scriu poezii”… Pe mine m-a convins. Lăsați-l pe Keating să vă convingă și pe voi.

O seară liniștită! Carpe diem!(vedeți filmul și veți afla la ce se referă asta).

Smiling Miss.

Filmul de vineri – „Shinobi”

Bună, dragii mei!

Pentru astăzi nu m-am putut abține să nu vă prezint filmul acesta. Este vorba despre o luptă între 2 clanuri puternice de ninja, Manjidani Koga și respectiv Tsubagakure Iga (da, știu că numele sunt ciudate, dar e japonez filmul). Cele 2 clanuri au fost rivale de 400 de ani în coace, dar acum s-a hotărât pacea. În acest context interesant, doi tineri importanți se îndrăgostesc, Oboro de la Iga și Gennesuke de la Koga. Totuși, sorții nu le sunt favorabili pentru că începe un nou război, iar, atunci când bunica lui Oboro(șefa de la Tsubakajure) și bunicul lui Gennesuke(șef de la Manjidani) se omoară reciproc, Oboro și Gennesuke sunt nevoiți să-și conducă fiecare echipa într-o ultimă bătălie hotărâtoare pentru clanul shinobi.

Este un film emoționant despre tradiția ce nu poate fi încălcată, despre arta ninja(o artă care pur și simplu m-a fascinat), despre curaj și, cel mai important, despre iubire.

Deznodământul este surprinzător și, cu toate că nu este poate cum îmi doream, au reușit să mă facă să conștientizez că un sacrificiu adevărat poate însemna viața și pacea oamenilor de mai departe.

Filmul acesta m-a emoționat foarte mult și va avea mereu un loc special în inima mea (mai ales că am o poză cu ei pe ecranul calculatorului și o ador pur și simplu).

Sper să vă fi convins să-l vedeți.

O zi frumoasă!