Buclă în timp

Ce-ți mai vine câteodată să te oprești calm și să asculți grăbita ploaie. Cei foarte curajoși preferă să renunțe definitiv la grijile din trecut, dar cei moderat de curajoși acceptă să facă doar o pauză. Oricum ai încerca, definitiv sau parțial, a admira ploaia este o alegere.

______________________________________________________________________________________

Vă rog să aveți o zi bună!

Smiling Miss.

Să vorbească viața

Bună seara, dragi prieteni!

Pentru început, vreau să-mi cer scuze că nu am mai postat de ceva vreme și, recunosc, nu a fost timpul de vină, ci doar o stare de indispoziție pe care am avut-o începând cu săptămâna trecută. Acum sunt mult mai bine, datorită unor prieteni care sunt alături de mine mereu, chiar și atunci când sunt o pacoste.

Ce am făcut zilele acestea? Am meditat asupra vieții. Am citit, bineînțeles, și am încercat să mă relaxez pe cât posibil. Am găsit azi un citat: „Este mai bine sa lăsăm viaţa să vorbească despre noi în locul cuvintelor.”(Mahatma Gandhi).. și m-am tot gândit la viață, mi-am folosit materia cenușie ca un adevărat filosof. Am ajuns la concluzia că nu am greșit..până acum, nu am greșit în luarea deciziilor. Mereu am fost de acord cu acest citat, deși nu-l cunoșteam până acum. Îmi amintesc discuțiile la care am participat, am dezbătut subiecte alături de ceilalți – de la banalități, la subiecte importante – și, la un moment dat, m-am retras, pentru că erau prea multe cuvinte, prea multă bălmăjeală și foarte puține lucruri concrete. Pe lângă faptul că nu râd la orice glumă(nu înseamnă că nu am simțul umorului), se mai adaugă și faptul că sunt realistă, am o perspectivă de viitor. De altfel, e mai bine să las viața mea să vorbească despre mine, faptele spun suficient de bine ce fel de persoană sunt și nu trebuie să mă ascund în spatele nimănui, pentru că mi-am păstrat integritatea și pot să ridic sus privirea, cu demnitate.

Am auzit vorbe destul de urâte la adresa clasei mele, jigniri profunde și total îndreptățite, dar nu pot spune același lucru despre mine. Am impresia că am dovedit ce era de dovedit, cine mă iubește, mă iubește așa cum sunt..și cine mă apreciază, mă cunoaște. Nu am de gând să mă mai complic explicând unor oameni(care nu merită) ce fel de persoană sunt. Vorbele devin atât de inutile uneori, pentru că nu reflectă mereu realitatea. De aici și proverbul „spun ca tine, dar fac tot ce vreau eu”.

Mi s-a spus ieri că la psihologie nu se învață(cineva a avut amabilitatea asta, nu este  necesar să numesc acea persoană – știți, cu toții își dau cu părerea), așa că mi-am zis „da, sunt un copil care nu învață și din acest motiv mă duc acolo”. Și plec în Timișoara pentru că-mi doresc să scap de părinți…mda, așa cred adulții, dar asta nu înseamnă că e și adevărat în toate cazurile. Mi-aș dori foarte mult să nu se mai generalizeze atât. Ehe, dar câte dorințe nu am mai avut eu…Cea mai mare dintre ele e să nu mai existe atâta ură în lume și dacă analizați puțin scrierile mele, veți constata că mi-a exprimat de multe ori dezacordul și dezgustul cu privire la societatea în care trăim.

Acestea fiind spuse, vă las în compania lui The Script, cu melodia „If you could see me now”.

O seară cât mai frumoasă! Să ne auzim cu bine!

Smiling Miss.

P.s: mulțumesc celor care s-au abonat recent. Nici nu știți ce bucurie îmi faceți..

Ah, sâmbătă! Cât pot să te iubesc!

Bună, dragi prieteni!
Nici nu știți cât așteptam ziua asta de odihnă.. Frumoasă-i viața! Acum o săptămână, exact la ora asta, 12:25PM, îmi făceam ultimul subiect la olimpiadă, eseul cel mare și urât. Pe la 14 am ajuns acasă și am fost stresată până la ora 20 și ceva, când am primit rezultatele de la doamna profesoară. Abia atunci am început să retrăiesc, parcă mă resuscitase un doctor, atât de profund a fost sentimentul. Și în seara aceea de sâmbătă nu am avut un somn foarte bun, pentru că eram prea fericită(ce absurd sună!).

De data asta, o să am o sâmbătă frumoasă, pentru că mi-am propus asta. Deși sunt conștientă că luni mă ascultă la română și dau lucrare la istorie, astăzi vreau să mă bucur, pentru a comemora ziua de acum o săptămână. Așadar, o să-mi fac o ciocolată caldă și am să ascult următoarele melodii:

(Ah, am uitat să menționez: ieri am văzut un film drăguț, de dragoste. Se numește „Warm bodies”. Recomand, pentru cine se încumetă.)

Abia apoi cred că o să mă apuc de teme, dar cu asigurarea că îmi doresc să rămân liniștită pe parcursul întregii zile.

Voi cum vă petreceți zilele de sâmbătă?

Tot binele din lume!
Smiling Miss.

Pentru un moment, am revenit

Bună, dragi prieteni!

Mi-am neglijat atribuțiile, într-adevăr. Știți voi, vechea placă: timpul e de vină. Pentru asta vroiam să-mi cer iertare în fața voastră. Am vrut să mai scriu, dar nu am avut dispoziția necesară. Veneam acasă extenuată, dormeam puțin, apoi lecții și iar lecții. Singurele mele momente de odihnă erau atunci când citeam sau vedeam filme.

După cum spuneam, am reușit să scap de simulări, slavă Domnului. Acum, așa cum am mai menționat, trebuie să mă ocup de olimpiada la istorie.

Cât despre viața mea, la modul general, pot spune că sunt bine. Mă mențin pe linia de plutire a existenței. Am avut plăcerea să primesc în dar câteva cărți noi și să-mi mai cumpăr altele. Am terminat de citit o carte extraordinară – „Alb infinit”, de Ken Follett – pe care v-o recomand cu drag. De la biblioteca școlii am împrumutat „Un om sfârșit”, de Giovanni Papini. Ieri nu m-am putut abține și mi-am cumpărat „Moarte pe Nil”, de Agatha Christie și, din curiozitate(în deosebi, pentru că erau în același magazin) mi-am luat și un număr din revista „Dilema Veche”.

În materie de filme, am văzut și recomand: „Flight”, „Liar liar”(comedie cu Jim Carrey), „A royal Affair”(mai mult pentru fete), „ Grown Ups”(comedie cu Adam Sandler), „Mr Nobody”(un film psihologic extraordinar).

photo253615

Vă mulțumesc, încă o dată, celor care s-au abonat acum la blogul meu. Nici nu știți cât mă bucur – să nu scriu nimic de aproape o lună și să văd că voi vă abonați în continuare.. Mulțumesc.

O zi frumoasă!

Tot binele din lume!

Smiling Miss.