Nu mă pricep la despărțiri

Nu mă pricep la despărțiri. Și-am tot repetat, și-am tot repetat. Las în urmă aceeași oameni dragi și o durere sfâșietoare mă cuprinde. E doar în mintea mea, veți zice. Totul se proiectează în minte, v-aș răspunde. Purtăm un dialog mut al măștilor vesele.

Nu știu să-mi iau rămas bun. Mă cuprinde dorul năpraznic, dinainte de a pleca. Îmi lipsește persoana care devin, când sunt cu tine. Îmi lipsește candoarea pe care o etalez ca pe un trofeu. Îmi lipsește drumul din noapte, călătorind cu mașina spre necunoscut. Îmi lipsesc amintirile. Îmi lipsesc locurile noi.

Călătoria mea miroase a mentă. Detest menta. Călătoria noastră miroase a nectarine. Ador gustul nectarinelor nu tocmai coapte. Semi-crude, cu aromă timpurie.

Nu mă pricep la revederi. Am încă amarul solitudinii scris pe buze.

 

S. B.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Nu mă pricep la despărțiri&8221;

  1. Atîtea lucruri de-ale tale începeau cu „smiling” pe aici… De la o vreme viaţa se pare că te-a acaparat. Aşa face ea, de obicei, afurisita.
    Încerc, timid şi cu propria mea tristeţe în lanţuri pentru o clipă, să-ţi readuc zîmbetul pe buze.
    Aşadar… La Mulţi Ani, Silvia, să-ţi fie viaţa un şir lung de bucurii şi reuşite pe care nici o umbră să nu-l poată ciobi! Multă sănătate şi baftă în tot ceea ce faci!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s