Luna-tic

M-am uitat astă seară la Lună. Era o atmosferă tristă. Luna doarmea într-o plapumă de ceață, dar strălucirea ei dăinuia peste apa Dunării. Pentru o secundă, m-am gândit la ceilalți oameni care făceau același lucru ca și mine, atunci. Unii se uitau nostalgici la Lună, cerând un sfat tainic; alții se uitau sfâșiați de supărare, poate ură; alții, din contra, erau împăcați și, în viața lor, domnea o liniște celestă.

Mai erau și cei care se uitau la Lună din spațiu, astronauții, ori extratereștii. M-am întrebat dacă și ei se gândesc la mine. Pământul pe care trăim are o suprafață incredibilă și o populație numeroasă de oameni interesanți. Oare, dintre cele 7 miliarde, a mai fost vreun rătăcit ca mine, care să se holbeze la Lună în noaptea asta și să se gândească la oameni ca mine, așa cum mă gândesc eu la oameni ca el?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s