Singur(ătate) și trist(ețe)

Sunt momente în viață în care preferi să rămâi singur, să meditezi în liniște, pentru că realitatea te sufocă, oamenii te inhibă cu excesul de vorbe nepotrivite sau nerostite. Există numeroase modalități de a descrie singurătatea. Unii se simt astfel atunci când nu sunt în preajma unui om, alții chiar și când sunt înconjurați de o sumedenie de prezențe fizice. Unii se văd aruncați în singurătate, alții își asumă responsabilitatea acțiunilor și se izolează chiar ei.

Există voci care spun că singurătatea este o stare de spirit temporară, însă părerile tind și spre un fond de viață permanent, o fundație pe care îți clădești „casa” relațiilor sociale.

Cele mai complexe sunt acele stări efemere (ciclice însă) de singurătate care sunt asociate cu tristețea. E ca un drum fără scăpare: singur=>>trist; dar și trist=>>singur.

Există, continuând ideea de început, momente în care singurătatea e o opțiune, o dorință personală. Din păcate, ea poate duce la neîmplinire, tristețe, disperare sau eșec. Un drum abrupt și cu denivelări către ceea ce s-ar numi „vindecare”. Un suflet rănit este cel mai greu de supus terapiei intensive, până și recuperarea se face mai încet.

Însă atunci când ești sub ascunzișul nopții și meditezi la ce ai făcut și la ce nu, dar ar fi trebuit făcut, atunci te poți simți prea singur, prea al nimănui.

Poate toată viața te pregătești să faci față greutăților (pentru că la bucurie e ușor să trăiești), să concepi strategii de izbândă, să păstrezi la „conservat” prieteni pentru când vei fi la ananghie, dar de cele mai multe ori, astfel de momente de prind nepregătiți și singuri, ca pasărea cerului.

______________________________________________

Vă rog să aveți o zi frumoasă!

Smiling Miss.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Singur(ătate) și trist(ețe)&8221;

  1. Smiling Miss, eu mi te imaginez zambind in singuratate. Tie asta ti-e natura, nu-i asa?
    Mi te imaginez bucurandu-te de plenitudinea frumosului din tine si de apusul nr. N-1, pe care l-ai ascultat aseara…
    Singuratatea ta e o intoarcere la sursa, pentru a te alimenta cu daruri pentru prieteni sau chiar pentru necunoscutii care-ti citesc frumusetea aici 🙂

    Un suflet nu poate fi ranit decat de buna voie. Exista rani pretioase, primite pe campul onoarei, ale caror cicatrici infrumuseteaza sufletul in plus. Dar exista rani care ar trebui sa ramana pe veci suspendate la mijlocul drumului spre suflet, pentru ca altfel l-ar infecta teribil. Si poate ca ceea ce face diferenta dintre singuratate cu frumusete si singuratate cu tristete este a sti sa „pierdem” cu bucurie sagetile otravite – pentru ca tristetea intotdeauna exprima o pierdere.

    Si „atunci când ești sub ascunzișul nopții și meditezi” la CINE ESTI si nu la „ce ai făcut și la ce nu, dar ar fi trebuit făcut” te simti indemnata sa cauti frumosul in tine si, descoperindu-l, sa-l oferi cu drag prietenilor aflati la ananghie.

    Felicitari pentru frumusetea pe care o exprimi pe acest blog!

  2. Cand inveti sa te simti bine cu tine, compania celorlalti devine doar alegerea ta si nu o necesitate.
    Nu sunt deloc de acord cu ideea singur(a)=trist(a).
    Subiectul necesita mult spatiu pentru dezbatere.

    • Într-adevăr, texul prezintă doar perspectiva autorului, nu l-aș generaliza nici eu. Și am „fotografiat” un moment, nu o viață.
      Îmi place foarte mult citatul lui Octavian Paler – „Rămas singur, doream să fiu cu alții. Fiind cu alții și nereușind să mă integrez în atmosferă, preferam să rămân singur.”
      Mulțumesc pentru opinie, e mereu binevenită!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s