Citate din „Un cuib de nobili”, de Turgheniev

Salutări, dragi prieteni!

Pot spune că am fost(și mai sunt) însetată de lectură în vacanța asta. După cum știți, acum câteva zile am terminat „Roșu și Negru”. Ei bine, de la școală mi-am împrumutat o altă carte, cea menționată în titlu. Spre rușinea mea, acesta a fost primul roman al lui Turgheniev citit. Recunosc, am avut mici probleme cu numele rusești, mi-a luat ceva timp să le rețin și am tot întors foile în urmă, să fiu sigură că înțeleg. Dar, per total, mi-a plăcut foarte mult. O recomand celor care doresc o poveste de dragoste ușor de citit, dar nu sunt de aceeași părere pentru ce care doresc final fericit.

E o carte extrem de emoționantă, iar descrierile sunt realizate de mâna unui artist desăvârșit, care te îndeamnă să participi tu însuți la firul narativ. N-am să-i uit niciodată pe Lavrețki și pe Liza, pentru că și iubirea lor, chiar dacă nu se poate desăvârși, va dăinui veșnic.

Un-cuib-de-nobili

Citatele găsite nu sunt foarte multe, dar am considerat că trebuie să vi le împărtășesc, mai ales că blogul meu este ca un „dosar de existențe”, în care acumulez, cu timpul, tot ce-mi schimbă, într-un fel sau altul, viața. Iată-le deci:

„În artă, ca și în viață de altfel,(…) avîntul și îndrăzneala sînt lucrul de căpetenie.”

„Vai de inima care n-a iubit din tinerețe!”

„Se întâmplă uneori ca doi oameni care se cunosc, dar nu sînt prieteni, să se apropie sufletește în cîteva clipe, iar această stare sufletească le-o cunoști dintr-o dată după priviri, după zîmbetul lor liniștit și amical, după mișcări.”

„Trebuie să fii creștin, începu Liza, după oarecare șovăire, și nu pentru a cunoaște cele cerești…sau…cele pămîntene, ci pentru că fiecare om este dator cu o moarte.”

„Știi, a fost o vreme cînd am invidia muștele? Mă gîndeam: uite cine trăiește bine pe lumea asta; dar, într-o noapte, am auzit o muscă zbătându-se în firele unui păianjen; nu, m-am gândit atunci, uite că și ele-s urgisite. ”

„Asta ți se pare numai așa, din iuțeală, că durerii tale nu-i poți găsi leacul. Eh, draga mea, numai moartea n-are leac! Tu doar să-ți spui <<n-am să mă las, iaca așa, dă-o-ncolo!>>, apoi singură ai să te miri cît de repede și de ușor trece totul. Numai să ai răbdare.”

Mi-ar fi plăcut să vă pun pasajul integral al epilogului, care cuprinde cugetările îngândurate ale lui Lavrețki, ce conchid romanul și pe care tare mult le-am iubit, dar mă limitez la atât. Pentru curioși, există un singur remediu: cititul integral.

Sursa fotografiei aici.

Pe curând! Toate cele bune!

Smiling Miss.

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Citate din „Un cuib de nobili”, de Turgheniev&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s