Bună, tuturor!
Întrebarea este: cum să nu-ți placă școala, când faci o astfel de poezie la orele de literatură?
„Și de pe vârf de munte mă voi sui pe-un nor.
Zi grea, cutremurată va fi, o zi de-adio,
Când inima-mi, de tine, fâșii voi dezlipi-o,
Amară frumusețe, pământ rătăcitor.
Voi sfărâma sub pleoape tot spațiul din jur
Și-mi voi culca suspinul pe norul meu: șalupă
Ritmată de arhangheli, la proră și la pupă,
Cu aripile vâsle prin valul de azur.
Oceane din văzduhuri s-or lumina rotund
Prin stele-arhipeleaguri șalupa mea să treacă,
Iar tu, frumoasă lume, să-mi pari o piatră seacă
Scăpând rostogolită spre adâncuri fără fund.
Mă va-nvăli, spumoasă, pe creștete de hău
O pretutindenească vibrare de lumină
Și m-oi topi în boare de muzică divină,
Despovărat de zgura părerilor de rău.”
Ați citit poezia „Dezmărginire”, scrisă de Nichifor Crainic.
Pentru mine, aceasta este una din cele mai frumoase poezii citite vreodată. Bineînțeles, după „Boală” și „Șah”, de Marin Sorescu, etc.
O zi plină de lumină sufletească vă doresc!Numai bine!
Smiling Miss.