Dacă aș fi o lacrimă..

Cerința era “Dacă ai fi o lacrima,cum te–ai descrie?”

Pentru mine, timpul e măsurat în mililitri. Iar un sigur mililitru este echivalentul a 1000 de ani pământești. Nu spun că mă mândresc cu asta, sau că mă consider înțeleaptă că am o vârstă considerabilă, doar că noi, lacrimile, suntem făcute pentru a trăi în astfel de împrejurări.

Ei bine, spre deosebire de celelalte, eu sunt lacrima „cu bune intenții”. Atunci când sentimentele sunt prea puternice, imposibil de stăvilit și de ascuns, mă ivesc pentru a face lumină sufletului. Pe parcursul vieții, inima se umple de negru, asemeni nisipului din clepsidră. În momentul în care golul se face plin, eu apar, ca mâna ce întoarce clepsidra cu capul în jos, dând din nou răgaz pentru liniște.

Mi se spune „Pic”. Asta are legătură cu capacitatea mea continuă de a pica, dar și cu zgomotul surd, aproape insesizabil, pe care-l produc în contact cu solul. Eu știu doar să ies(la iveală din căsuța mea) și să pic. Eu nu plâng, cel care mă poartă face asta. Eu doar mă scurg încet, dar sigur, spre josul feței.

Greutatea mea e medie – nu-mi place să „mănânc” mult, deci nici să apar în momentele dificile ale vieții. Dacă sunt lacrimi mari(dolofane), las pe altcineva să facă treaba asta. Sunt de părere că e bine să fii ponderat în viață –  excesul de orice, strică.

Sunt cum nu se poate mai curată. Corpul meu de apă e mereu strălucitor la ivirea zorilor. Sunt așa de alba, transparentă și cristalină, încât, de la distanță, mă poți confunda cu un izvor curgător. Diferența dintre noi este că izvorul susură neîncetat, vorbește cu natura, se cheamă la joacă. În schimb, eu sunt mută. Nu cred că asta ar trebui socotit un defect. Uneori sunt spuse prea multe, așa că e bine să fii cel tăcut. „Tăcerea e ca mierea” se spune, eu aș reformula: „Tăcerea e ca lacrima” și asta explică multe.

Ca trăsătură definitorie de caracter, aș vrea să amintesc sinceritatea mea neclintită. Nu mint niciodată – Creierul mi-e martor(și el gândește lucid). Din adevăr vin, adevăr fac.  Precum Dunărea izvorăște din M-ții Pădurea Neagă sau Volga din Dealurile Valdai, pe harta lumii, eu am ca sorginte inima. Acolo mi-e locul, acolo aștept în tihnă să-mi împlinesc misiunea pentru care am fost concepută.

Mi-ar plăcea să fiu nemuritoare, dar prefer totuși să nu aleg această variantă. M-aș pierde în rutină și nimeni nu ar fi mulțumim de mine. De aceea eu accept să rămân unică. Dacă ai crezut vreodată că sunt doar eu care apar, te-ai înșelat amarnic. Eu sunt o biată lacrimă într-un ocean de apă. Și asta iubesc cel mai mult.

Niciodată, sentimentul ce te apasă și dă nașterea mea, nu e la fel. Eu pic din-năuntrul tău, făcându-te să te simți mai bine. Iar asta mă ridică la rang de erou și, chiar dacă după o să mă usuc și o să plec la cer, eu sunt mulțumită că am făcut din secunda mea de viață o lume mai bună.

Toate cele bune!

Smiling Miss.

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Dacă aș fi o lacrimă..&8221;

  1. Dacă aș fi o lacrimă mi-ar plăcea să fiu doar în ochii oamenilor fericiți! Asta mi-ar întări certitudinea că într-o viață viitoare voi deveni râu…
    O seară frumoasă dragă Smiling!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s