Totuși, e simplu

6:00 AM. Alarma zbiară încrezătoare de parcă nu e de ajuns că ești nevoit să te trezești, ci mai trebuie să-ți provoace și dureri de cap. O îmbrâncești cu mâna, iar ea cade pe podea producând un alt zgomot ce te avertizează că ai întrecut de mult măsura cu somnul.

Patul este atât de moale, cearșaful miroase delicat a zambile(sau cel puțin așa îl percepi  tu), iar perna are curbura capului tău format peste noapte încât numai gândul de a a o părăsi ar fi o blasfemie, o încălcare a tuturor regulilor nescrise.

Dar trebuie! Verbul acesta – „a trebui” – stă zilnic la căpătâiul nostru. E piatra de temelie a societății. E necesar să-ți deschizi ochii dimineața chiar dacă ești obosit, e important să ai o slujbă, o familie. Trebuie să faci parte din viața aceasta(chiar dacă nu vrei)  și trebuie să mori precum ceilalți. Prea multe reguli pentru un timp limitat.

Dar să ne întoarcem la poveste. Părăsirea dormitorului necesită o luptă dumnezeiască cu tine însuți pe care, după ani de exercițiu, deja o ai în sânge.

În bucătărie, pachetul de cafea și ibricul sunt foarte la îndemână. Cu ochii pe jumătate închiși, părul răvășit și hainele neîndreptate, faci, dintr-un reflex imposibil, o cafea. Peste câteva minute, aburii ce se ridică spre tavan sunt inhalați pe nesăturate de tine. Tragi aerul aromat adânc în piept ca un consumator de cocaină. Acela este pe deplin mirosul unei dimineți reușite, încerci tu să te consolezi.

Dar știi că nu este așa. Ești foarte conștient că undeva, în a ta viață, ai greșit. A fost o dată un drum pe care mergeai liniștit, când s-a bifurcat. Și ai avut de ales – 2 porți identice în aparență, diferite în esență. A fost un test important la care tu ai picat cu brio.

7:20 AM. Mașina ta frânează busc în parcarea locului tău de muncă. Ai întârziat, firește. Dar privește partea bună a lucrurilor: colegii te tratează ca pe un erou care a salvat oameni într-un dezastru de mari proporții – așa de dură și înspăimântătoare va fi confruntarea ta cu șeful în birou.

15:00 PM. Ești extenuat fizic și psihic după 8 ore de muncă. Încă te mai întrebi de ce șeful nu ți-a pus direct ștreangul la gât în loc să te supună la o astfel de pedeapsă. În drum spre mașină, ignori total mirosul teilor înfloriți și candoarea florilor din curtea întreprinderii, pentru că ești preocupat să-ți amintești care e cel mai scurt drum spre casă.

Între timp, stomacul te avertizează – „lipsă de combustibil”, cum ar spune mașina în locul tău. Apoi, cumpărături, vorbit la telefon, stres, oboseală peste măsură, trafic intens, un duș, masă(deloc consistentă și prost gătită), curățenie, calculator, telefon și televizor.

23:30 PM. Abia dacă-ți mai recunoști camera. Patul nefăcut și mizeria de jos fac atmosfera totuși primitoare. Îți îmbrățișezi din nou cearșafurile, dar somnul întârzie să apară. Vin însă nelipsitele griji și gânduri ce nu-ți dau pace. În final, adormi cu certitudinea unei repetiții – a unui cotidian ce știi că va urma și mâine.

În vis realizezi cu ce ai greșit. Viața ți-a dat, dar tu nu ai luat. Ai fost absent în ea și te-ai lipsit de toată frumusețea, care este singura ce nu necesită bani pentru a o remarca. Nu-ți trebuie decât 2 ochi și o inimă..

O zi minunată, dragii mei! Vă îmbrățișez cu drag!

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Totuși, e simplu&8221;

    • Wow. Mulțumesc mult, Mrs Nobody:X
      Înseamnă foarte mult pentru mine faptul că sunt citită, dar să mai fiu și recomandată, e mai frumos.
      Te-am pus și eu la legături la mine pe blog. Nu am avut timp să-ți citesc blogul, dar acum că am făcut asta, mi-am dat seama că-ți meriți locul acolo(la „legături de suflet”- la mine pe blog).

      O zi minunată îți doresc! Și mulțumesc..

  1. Totuşi, ERA simplu. Alegerea, nefiind făcută când „trebuia”, te lasă fără opţiuni.
    Eu, una cred că verbul „a dori” e mult mai important decât „a trebui”.
    Ai scris foarte frumos:)

    Ziua să-ţi fie la fel de bună pe cât le doreşti altora!

    • Nu, îmi mențin ideea, „totuși, e simplu” e mai potrivit. Acest titlu dat de mine a vrut să fie o concluzie generală – e simplu să fii fericit, dacă știi cum). „Era” dă impresia regretului și eu exact opusul vreau să scot în evidență. El a realizat, la final, care este motivul pentru care viața sa este un cotidian anost și era singurul vinovat. De aceea, am vrut să arăt că „e simplu” până la urmă – cauți cauza, ai rezultatul.
      Mulțumesc mult, draga mea! Mereu comentariile tale inteligente mă incită la o discuție.

      Numai bine și ție!:*

    • Mulțumesc, Ninu:).
      Inițial, când am început să scriu, nu am avut absolut nicio idee despre ce. Am pus pixul pe foaie având „capul gol”, ca să zi așa. Am scris ceva, apoi m-am oprit pentru că nu mai știam care era scopul. Am stat o zi sau două și abia după am realizat ce am vrut să zic și am continuat povestea.

      Nu știu care e problema cu feed-ul:-??…internetul ăsta:))
      Numai bine!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s