Dragoste…şi dincolo de moarte (part 1)

Bună, dragilor! Am mai făcut o compunere și sunt fericită că azi, în sfârșit, o pot posta pe blog. Am să o pun pe bucăți, deoarece este mare. Cerința a fost următoarea: „Tema este dragostea (înțeleasă atât ca prietenie, cât și ca legătură dintre un băiat și o fată), iar ca punct de plecare aveți una din cele 5 imagini de mai jos. Este alegerea voastră cum o interpretați.”

Eu am ales această fotografie, iar prima parte a compunerii este următoarea:

În casa familiei Dunken se produseseră multe schimbări. Asta se putea observa cu ochiul liber, pentru că trecuse acea perioadă de acomodare, însă ei păstrau în casă mereu o tăcere morbidă, mai ales în orele amiezii. Motivul era bine cunoscut şi toţi îl acceptaseră tacit încă din prima seară de după accident.
   Acum, domnul Dunken lua masa împreună cu soţia. Mâncau încet, mestecând fiecare bucată cu grijă, în speranţa că vor auzi vreun zgomot, dar nimic nu parea să se petreacă. La masă, o porţie era neatinsă, aşezată cu grijă special pentru cineva. Cei doi se uitară la farfuria încă plină şi la ceas care arăta orele 13 şi 40 de minute, apoi amândoi ajunseră să suspine în acelaşi timp.
   În secunda următoare, doamna Dunken se ridică de la masă şi porni spre scări. Inima-i bătea cu putere de fiecare dată când le urca, pentru că ştia ce va întâmpla mai departe. Ajunse în capatul coridorului şi se opri în dreptul unei uşi albe. Îşi luă aer în piept şi, în cele din urmă, bătu. Nici o mişcare, nici un sunet. ”Să fii păţit oare ceva?”, gândul acesta o îngrozi pe femeie şi deschise uşa cu putere. În cameră, pe lângă zarva generală, cu spatele spre uşă, la calculator, se afla Jeff.
   Băiatul asculta muzică la căşti şi părea destul de concentrat în munca pe care o făcea. Mama, sfioasă, se apropie, nu mai înainte de a-l contempla câteva secunde de la uşă. Îl atinse cu grijă pe umăr, iar el îşi eliberă urechile şi se întoarce către dânsa cu un aer obraznic.
”Ce-i?”, zice el încruntat.
”Masa e gata de 40 de minute. Ştii doar că la ora 1 o servesc. Avem supă şi pui. Haide, are să-ţi placă”, îi răspunde ea cu un surâs pe buze.
”Nu îmi este foame şi prefer să rămân singur să-mi termin treburile.”
”Te rog, Jeff. Oamenii nu pot trăi fără mâncare. Măcar încearcă să guşti. Puiul e mâncarea ta preferată şi, în plus, tatăl tău vrea să-ţi vorbească negreşit. Alătură-te nouă, scumpul meu, apoi te vei întoarce în camera ta.” Vocea mamei era de o blândeţe rară pe care până şi pe băiat îl copleşea. Hotărî deci să amâne lucrul pe mai târziu şi porniră împreuna jos la masă.
Jeff se aseză imediat la locul său şi-şi începu mâncarea, când tatăl apucă să vorbească:
”Te-ai mai gândit ce faci cu serviciul? Nu mai pot să amân întoarcerea ta la firmă pentru mult timp. Trebuie să înţelegi ce e mai bine pentru viitorul tău.”
Discursul acestuia fu întrerupt brutal de tânăr care riposta astfel:
”Dar ţi-am spus că nu am de gând să mai pun mâna pe volan după seara aceea. Nu o să mă mai urc în maşină niciodată pentru nimic în lume! Nu mă puteţi obliga!” Apoi se ridică de la masă, deschise uşa de la intrare, ţipând pentru ultima dată ”Lăsaţi-mă o dată în pace!”, apoi o trânti în urmă-i, lăsându-i pe cei doi într-o tăcere profundă.
Sper să vă trezească interesul să citiți și mai departe.
Aștept părerile voastre. O zi minunată!
Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Dragoste…şi dincolo de moarte (part 1)&8221;

    • Îți mulțumesc tare mult, Didi.
      Îți mărturisesc că sunt dezamăgită, pentru că logic, nu am câștigat nimic. Dar nu aș fi fost așa supărată dacă nu aș fi avut 90 de puncte, iar câștigătoarea 95 …
      O să postez continuarea peste câteva zile, pentru că sper să mai citească și ceilalți, deși uneori am senzația că scriu prost și lumea s-a săturat să mă citească.
      Îți mulțumesc că-mi rămâi o prietenă la fel de bună ca sufletul tău.
      O zi cât mai frumoasă! :*:*:*:*:*

  1. As avea o mica sugestie: revizuieste de mai multe ori ortografia. deoarece daca vrei sa fii scriitoare este foarte important sa scrii impecabil.
    Inca un lucru, ti s-a spus ca numele personajelor sa fie straine? De ce nu folosesti nume romanesti, doar esti romanca la fel ca mine?
    Te pup si sper sa nu te supere observatiile.
    Astept continuarea1

    • Prima parte a poveștii mele e doar o introducere și după cum se vede, nu are legătură cu imaginea. Vei vedea că, în paragrafele următoare, va avea. Nu puteam(dar nici nu aș fi vrut) să încep să povestesc direct ce văd în imagine. Am vrut să-i dau un ambalaj poveștii.
      Nu mi s-a cerut ca numele personajelor să fie străine, dar le-am ales astfel din 2 motive: 1. numele lor sunt mult mai frumoase și(din punctul meu de vedere) apar bine în text decât Vasile și Ioana și 2. piatra funerară din fotografie este specifică străinilor.
      Am analizat și revizuit de foarte multe ori fotografia și la concluzia asta am ajuns.
      Te aștept să citești și continuarea și să-mi spui la final cum ți s-a părut. :*
      O zi cât mai bună!:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s