Dragoste de porumbei

M-am gândit să inventez o poveste din fotografii. Aș fi postat-o la ”Miercurea fără cuvinte”, dar acolo trebuie doar fotografii, fără vreun alt adaos. Aș vrea să vă aducă zâmbetul pe buze, să vă amuze și, de ce nu, să vă facă o duminică mai frumoasă. Prin urmare, aceasta este povestioara mea:

Au fost o dată 2 porumbei îndrăgostiți.

Fănut era un băiat zvelt și bun la suflet, dar nu prea copt la minte. El o iubea pe Mioara, o fetiță porumbiță a naibii de frumoasă, dar șireată din cale-afară. S-au cunoscut la un zbor prin cartier, au ieșit la o apă în oraș și tot vorbind, au rămas împreună. Dragostea plutea în aer, Fănuț era la picioarele ei, iar ea roșea tare des la complimente, pentru că, am uitat să vă spun, era timidă rău.

Nu știu cum de s-a întâmplat, dar Fănuț a auzit de la prietenul lui cel mai bun, Dănuț, că a a văzut-o pe Mioara a lui sub aripa unui porumbel venit recent din capitală. Vă dați seama cât a putut să-l afecteze pe săracu băiat vestea asta. După o seară de meditat, eroul nostru a decis să-și ia la rost prietena, să vadă ce și cum.

– Mioaro, ție-ți place, mă, să stai cu mine? – îndrăznește el să-i zică șarmantei domnișoare.

La auzul acestei întrebări, nu știm de ce, fata se făcu roșie ca racul.

-Da, iubitule – reușește ea să-i răspundă.

-Și nu-ți lipsește nimic? Ceva ce ai găsi la alt porumbel? – insistă Fănuț.

Fata, și mai tare roșește.

-Ba, aș cam avea ceva. Ne-ar trebui mai mulți bani.

La auzul acestor cuvinte, rănit profund, Fănuț îi întoarce spatele.

– Cum poți să spui una ca asta când îți dau 500 lei pe lună să te duci să-ți faci tratament pentru strălucirea penelor?

-Da, dar mai am și pedichiura. Tu nu știi cât îmi ia să mă fac frumoasă! – se răstește Mioara, emoționată vizibil.

-Dar ți-am dat tot ce am putut, nenorocito. – și zicând acestea, vru să se repeadă la ea s-o cotonogească, dar apăru porumbelul din capitală exact la țanc.

-Să nu îndrăznești să te atingi de ea! – zbiară Ionuț de sus.

Într-adevăr, Ionuț era mai făcut ca Fănuț. Trăsese de fiare acolo, în capitală. Era îmbrăcat într-un costum scump care-l făcea să sclipească atât de frumos, încât la soare te puteai uita, dar la dânsul, ba.

Fănuț, de frică, se dă mai aproape de Mioara pentru a-i face loc lui Ionuț să coboare.

– Bă, Fane, tu chiar ai crezut că o puicuță ca Mioara te-ar prefera pe tine în locul meu? Ești cam prost, puștiule. – și spunând acestea, îl împinse pe eroul nostru la o parte, o luă pe Mioara de aripă și porniră amândoi spre București fără nici un fel de regret.

Fănuț al nostru nu avusese cum să se împotrivească. O privea uimit pe prietena lui cum își luase zborul spre o viață mai bună. Vai, și cât de pură, sensibilă și timidă o crezuse el! Era profund dezamăgit.

Se urcă pe acoperiș și se uită în jos cu intenții sinucigașe.

Și uite așa se încheie tot. Lumea nu a mai aflat nimic de Fănuț din ziua aceea. Nu l-au mai văzut cu Mioara, dar nici fără ea. Cel mai probabil viața lui se sfârșise în ziua aceea.

Degeaba se strângea toată porumbimea la sfat seara și dezbăteau problema aceasta.

În ciuda curiozității exagerate a unora, nu aveau de unde afla ce se întâmplase de fapt, așa că au hotărât să-l declare decedat pe sărmanul Fănuț. Mort din dragoste pentru o porumbiță frumoasă foc, dar timidă rău.

Adevărul, pe care nu o să-l afle niciodată nimeni, în afară de noi, firește, este că tânărul Fănuț, de rușine să nu-l mai cunoască nimeni, se vopsise în alb și se înrolase-n armată.

În cele din urmă, s-a lăsat păgubaș, și-a schimbat look-ul, s-a dus și el la sală, dar cel mai important, s-a și copt la minte. Și-a dat seama că dragostea nu e pentru porumbei și a preferat să rămână de acum încolo singur. Care va să zică, a căpătat experiență.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare(să nu se supere cineva că-și găsește numele pe aici – a fost o pură întâmplare). Aștept nerăbdătoare comentariile voastre.

O duminică frumoasă!

Anunțuri

20 de gânduri despre &8222;Dragoste de porumbei&8221;

  1. îmi place povestioara ta. Şi-ai fi crezut că porumbeii au o viaţă atât de interesantă, cu gânduri profunde, timiditate, iubire, trădare? Poate au, dar noi suntem incapabili să o vedem datorită faptului că ne credem superiori. Mi-e îmi aduce aminte de Michael Jackson porumbelul tău, care se vopseşte alb pentru a se ascunde, pentru a nu fi criticat.

    • Mulțumesc. Nici eu nu știu dacă au o astfel de viață, dar mie-mi place să cred că nimic nu e ceea ce pare.

      Nu, porumbelul meu, săracul, s-a vopsit pentru că nu a fost suficient de dezghețat la minte să-și dea seama că prietena lui nu era ceea ce părea a fi – o fetiță cu sentimente. A trebuit să-și ispășească această pedeapsă pentru el..lui îi era rușine de cât de ușor putuse să fie păcălit de aparențe.
      Dar în orice e o parte bună – s-a maturizat și a câștigat experiență.

      Eu nici până acum nu am înțeles de ce s-a schimbat așa Michael Jackson. Era mai frumos înainte, sincer. Acum eu nu știu ce a crezut el atunci pe moment. Cert e că niciodată nu-i poți mulțumi pe toți. E prea mult să te schimbi așa doar de dragul de a fi comercial și de a place publicului. Nu știu.. mă poți corecta dacă greșesc. Zic doar părerea mea.
      Mulțumesc mult pentru comentariu.
      O duminică frumoasă în continuare!

  2. Suuper de tot povestirea si cu final total neasteptat !
    Subiectul este preferatul meu :)))
    iar personajele principale sint doar actori de calitate cu parinti campioni 😀 !

    • Mulțumesc frumos, Irina, pentru încurajare. Fotografiile sunt făcute în serii diferite. Ideea mi-a venit când m-am gândit întâmplător să le pun în același folder. Inițial doar m-a distrat gândul la ce aș putea inventa, dar nu am scris nimic pentru că nu mi s-a părut că e un subiect bun. Apoi, peste câteva zile, tot văzând porumbei, m-am decis totuși să încerc. Ultima poză e făcută exact în ziua aceea pentru că nu aveam un final spectaculos. Și uite așa am făcut prima poveste, cu fir narativ, din viața mea. :))))
      Mă bucur tare mult că a fost pe placul tuturor. Aveam emoții. 😀
      O zi cât mai frumoasă îți doresc în continuare!

  3. Foarte amuzanata povestea. Seamana destul de mult cu povestile de iubire din zona Dorobanti, din capitala.. ))
    Bravo! Ai multa imaginatie si creativitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s