Desertul din interior

Desertul este mai mare decat credeam… Nu se intinde doar pe anumite suprafete de pamant, ci este regasit si in inimile unor semeni de-ai nostri. O intindere vasta plina pana la refuz cu nisip, asta urmeaza sa devina acele persoane, ale caror destine, desi se intersecteaza cu ale altora-mult mai capabili, nu se invoiesc in a primi sfaturi.

Asemanari s-ar putea ivi din belsug, cum ar fi faptul ca, odata ce sunt martorii unor experiente, nu isi pot da seama de unde sa ia morala povestii si renunta la orice, ramanand la fel ca la inceput. Si desertul are propriul sau mecanism de stergere. Urmele apasate ale vreunui dromader cu o cocoasa sunt imediat naruite de vant. Nici nu apuca bine sa fie asezate in sol, ca acestea dispar, odata cu orice semn de viata pe acele meleaguri. Absenta lor nu da certitudinea ca nu exista animale in desert, dar intaresc concluzia ca Sahara, de exemplu, doreste sa ramana neprihanita, in linistea ce domneste acolo.

In final, as dori sa adaug faptul ca trebuie sa nu fim la fel ca desertul, care nu accepta decat vantul ca amic si sa consimtim bucurosi orice stimul benefic din afara. Sa incercam, pe cat posibil, sa deschidem sufletul in cautarea adevarurilor, sa ascultam de cei mari pentru ca au mai multa experienta si sa invatam din greseli. Oricat de lipsit de noima ar suna, aceasta este calea spre imbogatirea sufletului: Intai, sa asculti, dupa, sa pastrezi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s